DOUĂ CREAŢII ETERNE CARE ÎNFRUNTĂ TIMPUL -- ĂNĂSTIREA ARGEŞULUI ŞI ZIDIREA CETĂŢII SKADAR. (Romanian)

This paper proposes to analyze several motives from Serbian and Romanian folk literature. It identifies the main themes and motives from the local folklore, similar situations from the folklore of the two peoples, the Romanian and the Serbian. The common Balkan history and, especially, the struggle against the Ottoman Turks, are the starting point of both the Serbian and the Romanian legend (The Monastery of Arges and the Building of the Fortress on the River Bojana). This paper attempts to present several motives and their presence in the legends of the two neighboring peoples, stressing not only the similarities, but also the differences between them. What should be pointed out are previous, detailed studies about local and Balkan folklore, starting from names of references and the work they have done in this field. One of the main differences, and one that will mark the overall meaning of the two legends, is related to the ethnic, religious and traditional characteristics of each of the two nations. If with the Romanian the image of creation, the arch spreading over generations and generations - is a church, a religious temple, then with the Serbian it is a tower built as a defense against Turks. Their continuity in space and time is considered from the point of view of the building of the Arges Temple and the Fortress on the Bojana, respectively; in his play about Manole the Craftsman, Lucian Blaga also speaks of mythical time. In the Romanian version, Manole sacrifices himself, which is an idea of creation that defies time, and in the popular mind it implies the necessity of complete sacrifice, and death is transformed into immortality through the acts of building an edifice and a fountain. Common motives in Serbian and Romanian folk literature are the result of good neighborly relations in this part of the Balkans and the legends of Manole the Craftsman and the Building of the Fortress on the Bojana are the best example of this. These two legends symbolize, in folk as well as in contemporary literature, the creative spirit of the two nations. The main characters are true symbols, because they represent something both the Romanian and the Serbian people managed to create and save until today, trough many sacrifices, while throughout history, they were very often forced to lose what they had fought to gain over many centuries. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

U ovom radu istraženo je nekoliko motiva iz srpske i rumunske narodne književnosti. Identifikovane su osnovne teme i motivi iz lokalnog folklora, slične situacije iz folklora dva naroda, srpskog i rumunskog. Zajednička balkanska istorija i, naročito, borba protiv Turaka, u velikoj meri predstavljaju polaznu tačku srpskih i rumunskih legendi "Manastir u Arđešu" i "Zidanje Skadra na Bojani". U ovom radu pokušali smo da predstavimo nekoliko motiva i njihovo prisustvo u legendama dva susedna naroda, naglašavajući koliko sličnosti, toliko i razlike među njima. Treba istaći prethodne detaljne studije o lokalnom i balkanskom folkloru, polazeći od referentnih radova najvećih imena koja su dala doprinos na ovom polju. Jedna od najvažnijih razlika, koja će odrediti celokupno značenje ova dva dela, povezana je sa etničkim specifičnostima, verom i tradicijama svakog od dva naroda. Ako je kod Rumuna crkva, dakle verski hram, slika stvaranja, lûk koji se proteže preko nekoliko generacija, kod Srba je to kula za odbranu protiv Turaka. Njihova neograničenost u prostoru i vremenu sagledana je sa tačke gledišta podizanja građevina u Arđešu i na Bojani, a u svom pozorišnom komadu o graditelju Manoleu Lućijan Blaga govori o mitskom vremenu. U rumunskoj varijanti, Manole se žrvuje, što je ideja stvaranja koje prkosi vremenu i implicira u narodnoj svesti potrebu za potpunom žrtvom, gde se smrt pretvara u besmrtnost podizanjem građevine i građenjem česme. Zajednički motivi u srpskoj i rumunskoj narodnoj književnosti posledica su dobrosusedskih odnosa i saživota na ovim prostorima, a najbolji primer pronalazimo upravo u legendama/baladama "Zidanje Skadra na Bojani" i "Manastir u Arđešu" (Graditelj Manole). Ove dve legende u narodnoj, kao i u savremenoj književnosti, simbolizuju stvaralački duh dva naroda. Glavni likovi su istinski simboli, jer su srpski i rumunski narod ostvarili nešto što im i danas pripada, dobijeno posredstvom neprekidnih žrtava, dok su kroz istoriju, veoma često, bili prinuđeni da gube ono što su teškom mukom stvarali vekovima. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

În lucrarea de faţă se cercetează câteva motive din literaturile populare română şi sârbă. Aici sunt identificate temele şi motivele de bază din folclorul local, situaţiile asemănătoare din folclorul celor două popoare, sârb şi român. O istorie balcanică comună şi, îndeosebi, lupta împotriva turcilor reprezintă punctul de plecare, într-o mare parte, a legendelor sârbeşti şi româneşti (Mănăstirea Argeş şi Zidirea Cetăţii Skadar). În această lucrare încercăm să prezentăm câteva motive şi prezenţa lor în legendele celor două popoare vecine, evidenţiind atât asemănările, cât şi diferenţele. Trebuie puse în evidenţă studiile anterioare elaborate despre folclorul local şi cel balcanic, plecând de la câteva lucrări de cercetare de referinţă, a celor mai mari oameni de știință din acest domeniu. Una dintre diferenţele definitorii, care va structura întreaga semnificaţie de ansamblu a celor două creaţii populare, ţine de specificul etnic, de credinţele şi de tradiţiile fiecărui popor. Dacă la români, construcţia este o biserică, deci un lăcaş de cult, imagine a creaţiei, un arc peste timp şi peste generaţii, la sârbi construcţia este un turn de apărare împotriva turcilor. Nelimitarea lor în timp şi spaţiu este cercetată din punct de vedere al genezei edificiilor de la Argeş şi Skadar, iar Lucian Blaga vorbeşte despre timpul mitic românesc în piesa sa de teatru, despre Meşterul Manole. În varianta românească, Manole s-a sacrificat pe sine, ideea creaţiei eterne care să înfrunte timpul implicând în conştiinţa populară nevoia jertfei totale, moartea este transformată în nemurire prin edificiu şi prin fântână. Motivele comune din literatura populară română şi sârbă, sunt o consecinţă a relaţiilor de bună vecinătate şi convieţuire din acest spaţiu, iar cel mai bun exemplu îl găsim în legendele/baladele Zidirea Cetăţii Skadar şi Mănăstirea Argeşului (Meşterul Manole). Aceste legende au fost concepute în literatura populară, dar şi în cea modernă, simbolizând duhul creator al celor două popoare. Personajele principale sunt simboluri reale, căci popoarele român şi sârb au realizat ceea ce deţin astăzi, printr-o jertfire continuă, iar în istorie, foarte des, au fost obligate să piardă ceea ce au strâns dobândit cu greu de-a lungul veacurilor. [ABSTRACT FROM AUTHOR]

Copyright of Annual Review of the Faculty of Philosophy / Godisnjak Filozofskog Fakulteta is the property of Faculty of Philosophy, University of Novi Sad and its content may not be copied or emailed to multiple sites or posted to a listserv without the copyright holder's express written permission. However, users may print, download, or email articles for individual use. This abstract may be abridged. No warranty is given about the accuracy of the copy. Users should refer to the original published version of the material for the full abstract. (Copyright applies to all Abstracts.)